Monumente istorice

Mânăstirea Cernica, ridicată în sec. al-XVII-lea de Cernica Ştirbei Vornicul. Sunt aici două biserici, morminte de episcopi, icoane foarte
frumoase şi restaurările unei bogate biblioteci. Tipografie de lucrări religioase.

Mânăstirea Căldăruşani, ctitoria lui Matei Basarab (1638), cu inscripţii şi picturi datorate celui mai mare dintre artiștii români, Nicolae
Grigorescu.

Mânăstirea Pasărea, construită în 1813 de Timotei, Arhimandritul Cernicăi.

Mânăstirea Țigănești, fondată în 1812 de starețul Dosoftei.

Mânăstirea Snagov, pe insula din mijlocul lacului. Ctitorie a lui Vlad Ţepeş, mânăstirea ale cărei ziduri de incintă se mai pot vedea,
fusese locul de supliciu a postelnicului Constantin Cantacuzino și servise drept adăpost tipografiei lui Antim Ivireanu.

Palatul Mogoşoaia, Cel mai frumos palat existent în România, este cel de la Mogoşoaia, completat odinioară cu o frumoasă biserică, în
care se află portretele lui Constantin Brâncoveanu tânăr, și al familiei sale.

Biserica Fundenii Doamnei, ridicată de Mihai Cantacuzino Spătarul, în 1699.

Biserica din Afumaţi, ridicată de stolnicul Constantin Cantacuzino. Aici se mai pot vedea resturile unui palat și o capelă.

Mânăstirea Ciorogârla, fondată în 1808.

Biserica din Balamuci din sec. al-XVII-lea, se află în plină pădure.
            Prima atestare documentară a județului Ilfov, cunoscută până astăzi, se găsește într-o diplomă a principelui Țării Românești,  
Basarab cel Tânăr:  Hrisovul lui Basarab Laiotă. Această diplomă de întărire a proprietăților Mânăstirii Snagov, emisă la Gherghița în  
ziua de 23 martie 1482, face referire la județul Ilfov : “ și iarăşi oricâte sate are Sfânta Mânăstire în judeţul Elfov, iar la ele să se ia birul  
de la vecinii mânăstirii de către birarii care vor fi...”.  
Ca urmare a poziției sale geografice favorabile și așezarea în jurul Bucureștiului, devenit cetate de scaun în sec. al XV-lea, zona s-a  
dezvoltat devenind cu timpul cea mai populată. Cele mai vechi urme de locuire descoperite în perimetrul actual al judeţului Ilfov  
datează din Neolitic, prin vestigiile scoase la iveală în localităţile Cernica, Glina şi Vidra.  Cucerirea (101-102, 105-106) şi apoi ocupaţia  
romană (106-271/275) a Daciei, au influenţat meleagurile ilfovene de azi, iar năvălirile, ocupaţiile temporare ale altor popoare din  
secolele III-VII au lăsat urme în viaţa locuitorilor, fără însă să-i disloce din locurile pe care le ocupau.

Despre:

Aflat în Câmpia Română, județul Ilfov ocupă o suprafață de 1.583 km², ce reprezintă aproximativ 3,5 % din suprafața țării, fiind  
actualmente cel mai mic județ al țării, cu o populație totală de aproximativ  300.000 de locuitori.
Județul Ilfov este situat între râurile Argeș și Ialomița, fiind brăzdat de râurile Sabar, Ciorogârla, Dâmbovița, Colentina, Cociovaliștea  
Snagov și Mostiștea.
Pe teritoriul lui se află opt orașe : Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni şi Voluntari, precum și 32  
comune cu 96 sate.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov
The County Centre for the Preservation and Promotion of Ilfov's Traditional Culture